Deja-vu

In lume exista peste 40 de teorii despre ceea ce este déjà-vu-ul sau despre ceea ce il provoaca plecand de la teoria reincarnarii pana la analizarea cu atentie a procesului memoriei. Termenul provine din franceza, inseamna "déjà vazut", fiind numit asa de catre omul de stiinta de nationalitate franceza Emile Boirac, unul dintre primii care a studiat acest fenomen in 1876.

Ai fost vreodata intr-un loc sau ai trait o situatie care ti se parea extrem de familiara? Sau fiind in mijlocul unei actiuni, ti s-a strecurat puternic in suflet sentimentul ca ceea ce faci este o repetare identical a unei experiente trecute? Asta inseamna a experimenta déjà-vu-ul.  

In general, déjà-vu inseamna sentimentul profund ca ai mai vazut sau experimentat ceva inainte de a sti sigur ca nu ai facut-o. 

Alan Brown, profesor de psihologie la South Methodist University si autor al cartii "Experienta déjà-vu: Eseuri in psihologia cognitiva", are trei categorii pentru déjà-vu. El crede ca exista déjà-vu-ul cauzat de disfunctii biologice (ex epilepsia), familiaritatea implicita si perceptia divizata.

Fenomenul este greu de studiat deoarece apare sporadic la anumite persoane, nu este predictibil si trece foarte repede. Studiul lui se bazeaza in general pe povestile oamenilor si pe colectarea si studierea datelor.

Freud a teoretizat ca acest sentiment rezida in dorinte reprimate sau amintiri de care ei au uitat datorita unor evenimente foarte stresante pentru psihic. Oamenii de stiinta au folosit aceasta teorie, numita paramnezie, pentru a explica fenomenul déjà-vu pentru o buna parte a secolului 20. 

Dintre toti aceia care au afirmat ca au experimentat déjà-ul, rata cu cele mai multe trairi de gen o au tinerii intre 15 si 25 ani. Cei inaintati in varsta sustin ca au trait si ei aceasta experienta, dar ca frecventa ei s-a rarit o data cu varsta. 

Dr Alan Brown a dorit sa reproduca un process pe care el il crede esemanator déjà-vu-ului. Impreuna cu colega sa de la Duke University si SMU, Elizabeth Marsh ei au supus testelor sugestia subliminala.

Ei au aratat mai multe poze cu locatii diferite unor studenti cerandu-le sa identifice cele ce li se pareau familiare. Rezultatul a fost ca au fost indicate in cea mai mare proportie imaginile ce contineau mesaje subliminale. Curios a fost de observat cum studentii au exclus din alegerea lor locuri unde fusesera, in favoarea celor unde nu fusesera, dar contineau mesaje subliminale. Imaginile fusesera aratate cu o frecventa de 10-20 secunde, suficiente creierului pentru a le inregistra, insuficiente lor pentru a fi pe deplin constienti de ele.    

Bazandu-se pe acest experiment, Alan Brown a propus ceea ce el numeste Teoria Telefonului sau a atentiei divizate. Asta inseamna ca atunci cand atentia noastra este distrasa, in mod subliminal inregistram ceea ce se intampla in jurul nostru, dar nu suntem in mod real constienti de asta. Atunci cand factorul care ne distragea dispare si reusim sa ne concentram din nou la mediu, el ne apare familiar chiar daca in mod normal nu ar trebui sa fie asa. Cu asta in minte, el a lansat o alta teorie care putea sa descrie déjà-vu-ul. 

Atunci cand intram pentru prima data intr-o casa, atentia noastra este atrasa de ceea ce ne spune gazda, dar mintea noastra déjà a fotografiat toate elementele, a simtit mirosul, culorile. In momentul in care atentia ne permite sa ne concentram cu adevarta la camera, mintea ne va adduce in prim plan senzatiile culese de unde apare si sentimentul de déjà-vu. 

Procesarea duala (sau viziunea intarziata) este o alta teorie bazata pe modul in care creierul nostru proceseaza informatia noua si cum stocheaza amintirile de scurta si lunga durata. Robert Efron a studiat aceasta teorie la Spitalul Veteranilor din Boston, in 1963. El a ajuns la ideea ca un raspuns neurologic intarziat creaza sentimentul de déjà-vu. Deoarece informatia este preluata de catre creier prin mai multe surse, este posibil ca uneori ele sa nu-si sincronizeze viteza. Efron a descoperit ca lobul temoral al emisferei stangi este responsabil cu sortarea informatiilor ce vin din afara. 

Tot el a descoperit ca informatia ajunge aici de doua ori la o diferenta de o milisecunda - prima data ea ajunge in mod direct si a doua oara dupa ce trece si prin emisfera dreapta a creierului. Daca diferenta de viteza intre cele doua este putin intarziata, atunci creierul s-ar putea sa inteleaga gresit si sa catalogheze a doua venire a ei ca pe ceva nou. Sertarasul era deja plin cu informatia respectiva, deci el a catalogat aceasi experienta ca traita de doua ori.

Sentimentul de déjà-vu mai poate aparea datorita numeroaselor amintiri pe care creierul nostru le stocheaza si acestea nu provin numai din experiente proprii, dar si din filme, cantece, carti, povestiri, experiente ale altora, calatorii.